Democraţia creştină este o mişcare politică care a început să se cristalizeze în Europa  începând cu a doua jumatate a secolului XIX, însă partidele creştin democrate s-au dezvoltat în Europa mai ales dupa Al Doilea Razboi Mondial, ca o reacţie împotriva totalitarismului. Fundamentele spirituale şi politice ale democraţiei creştine se regăsesc în etica socială a bisericilor creştine, în tradiţia liberală a iluminismului şi în cultivarea unei perspective creştine asupra umanităţii si societăţii, familia fiind considerată entitatea socială de bază.

Perspectiva  creştin democrată asupra omului

Conform viziunii creştine, omul nu este exponentul unei clase sociale, ci fiecare om este unic si indispensabil. În contrast cu ideologiile totalitare, democraţia creştină nu îşi propune formarea “omului nou” ci îl acceptă pe fiecare aşa cum este, cu calităţile, slăbiciunile şi limitările sale. Demnitatea inalienabilă a fiecăruia nu înseamnă un individualism fără limite pentru că omul este inainte de toate o fiinţă socială.

Demnitatea umană trebuie să fie cel mai înalt principiu în politică.

Personalismul

Există mai multe moduri diferite de a privi la om, şi deci mai multe moduri de abordare a politicii.

Partidele Liberale subliniază faptul că individul este mai important decât grupul.

Partidele de stânga subliniază faptul că grupul este mai important decât individul.

Punctul de vedere al creștin democaților este cunoscut sub numele de personalism, care este o alternativă la individualism și colectivism. Pentru noi, o persoană nu este nici auto-suficientă, dar nici nu poate fi considerată doar o rotiță în marele angrenaj al mașinăriei sociale, ci fiecare persoană este unică, însă are nevoie de a trăi în comunitate pentru ca să se dezvolte.

Despre imperfecțiunea umană

Credem că toți oamenii sunt imperfecți.  Acestă credință determină o abordare echilibrată și realistă a gestionării vieții în societate. Faptul că suntem conștienți de failibilitatea naturii umane ne protejează de pericolul de a crea ideologii în afara realității; de asemenea, ne indică limitele politicii. Orice ființă umană este failibilă. Acesta este motivul pentru care există limite în calea planificării politice. Această înțelegere ne îndeamnă să ne îndepărtăm de orice doctrină ideologică a salvării și totalitarismului politic, oferindu-ne oportunitatea de a îmbrățișa reconcilierea, dialogul și dezbaterea democratică.

Despre Familie ca Cea mai Importantă Comunitate

Comunitatea de bază este familia. În această comunitate avem satisfacția să întâlnim dragostea, grija și înțelegerea, dar tot în această comunitate ni se impun condiții și trebuie să ne asumăm responsabilități. Familia este unică și nu poate fi înlocuită cu altă formă de comunitate.

Despre democraţie, stat de drept

Democraţia liberală, bazată pe statul de drept este singura formă de organizare politică în cadrul căreia pot fi înfăptuite principiile democraţiei creştine.

Despre Noțiunea de Administrare

Oamenii au responsabilitatea de a cultiva și de a conserva, mai degrabă decât să consume și să distrugă. Tot ceea ce facem, ne afectează pe noi și pe urmașii noștri. Noi numim această viziune Conceptul de Gospodărire și acesta include toate sectoarele societății, mediul nostru, resursele noastre naturale, cultura noastră și resursele noastre personale.

Despre Principiul Subsidiarității

O sintagmă definitorie pentru subsidiaritate ar fi: puterea potrivită la locul potrivit, pentru a rezolva la nivelul cel mai adecvat, în condiții optime și cât mai eficient problemele care apar. Principiul subsidiaritătii, prin urmare nu este un principiu de descentralizare pură, însă doar în condițiile în care individul, familia, comunitatea nu reușesc să gestioneze anumite situații este justificată intervenția statului.

Despre Principiul Solidarității

Solidaritatea înseamnă – a trăi după regula de aur. Tot ce vreți ca oamenii să vă facă, faceți-le şi voi la fel. Ne dorim ca această responsabilitate să fie asumată de fiecare, pentru a proteja toate drepturile omului. Această responsabilitate este în primul rând pentru cei de aproape, dar şi  pentru cei de departe, de pe tot globul. Idealul este ca inegalitățile structurale să fie pe cât posibil limitate,  în așa fel încât să putem obține o distribuție echitabilă a binelui societății.